Informaţii despre scoala

Ø ISTORICUL INSTITUŢIEI

În februarie 1855, magistratul oraşului Târgu-Jiu va face un raport către Eforia Şcoalelor pentru ca aceasta să-l prezinte Domniei. În urma prezentării acestui raport, Domnia trebuia să aprobe înfiinţarea unei şcoli de fete Târgu-Jiu. În raport se specifică dorinţa locuitorilor oraşului de a se înfiinţa această şcoală de fete, pentru ca acestea să poată fi educate în scopul devenirii lor ca bune soţii şi mame. Dar se arată şi faptul că şcoala vine în sprijinul părinţilor scăpătaţi, care nu au posibilităţi de a-şi educa copii în şcolile particulare. Magistratul propune ca şcoala să poarte pentru totdeauna numele de „Institutul Săvoiu", drept recunoştinţă obştească pentru donator şi se angajează să dea din casa municipală câte 6000 lei pe an pentru menţinerea acestui institut.

În august 1855, Eforia Şcoalelor răspunde magistratului din Târgu-Jiu că Domnia a apreciat iniţiativa domnului Săvoiu, „căruia îi mulţumeşte", cerând acestuia să grăbească această acţiune. Astfel că, în septembrie 1855, pitarul Constantin Săvoiu va face donaţia promisă printr-un act care se află astăzi la Arhivele Statului, Târgu-Jiu, fond. Primăria oraşului, cota 518.

Aceasta a fost prima şcoală primară de fete din Târgu-Jiu înfiinţată cu aprobarea Guvernului şi a Domnitorului. La început şcoala a funcţionat numai cu două clase, care cuprindeau 55 de eleve. Şcoala era condusă de doamna directoare Adela Kaiser, mai cuprindea pe institutorul George Caluţi, preotul Preda Cernăzeanu şi medicul oraşului - doctor Kiriazi. Din dorinţa donatorului, la şcoală se preda şi o limbă străină. Printre obiectele principale predate în clasa I şi a II-a era lucrul de mână pentru „a le îndeletnici pe fete la stăruinţă, în toate ocaziile practice ale economiei domestice. La sfârşitul anului şcolaristic, în ziua examenului, se vor vinde publicului diferite obiecte lucrate de eleve".

În septembrie 1860 şcoala va trece sub tutela ,,Aşezămintelor Brâncoveneşti". Principele

Bibescu Basarab Brâncoveanu, asociindu-se faptei meritorii a lui Constantin Săvoiu, înfiinţează cu această ocazie şi un internat de fete, primindu-se pe lângă elevele din mediul urban şi fete din mediul rural. Tot principele Brâncoveanu hotărăşte ca Aşezămintele să dea „Institutului Săvoiu", pe tot anul, o subvenţie de 10.000 lei. Taxa anuală a unei eleve era de 28 lei. Elevele sunt primite „ori câte vor veni", iar la nevoie se vor mai construi şi alte camere (în 1863 erau 25 de eleve).

Internatul funcţionează cu intermitenţe până în 1871. Se studiază, în acest moment, două limbi străine (franceza şi germana), care sunt predate de „învăţători speciali", precum şi pianul, dar numai de către elevele care plătesc o taxă. Şi în acest an şcoala este condusă tot de către directoarea Adela Kaiser la care se adaugă: guvernanta Rosa Bauer, Fronsca Kaiser - institutor de limba franceză şi germană, Dimitrie Lăzărescu - institutor de limba română. În anul 1862 s-au înfiinţat şi clasele a III - a şi a IV - a (care se vor despărţi, cu institutori separaţi, abia în anul 1888). Deja, în acest moment, „Institutul Săvoiu" trecuse sub tutela Ministerului Instrucţiunii Publice.

În anul 1923 Şcoala secundară de fete s-a transformat în Liceu de fete. Liceul funcţiona cu 4 clase - curs inferior - şi 4 clase - curs superior. La sfârşitul cursului inferior se dădea examen de absolvire, iar la sfârşitul cursului superior se susţinea bacalaureatul. În anul 1928 Ministerul Instrucţiunii Publice a instituit o nouă lege a învăţământului. S-a considerat că liceului îi este suficientă durata de 7 ani. În schimb, s-a introdus în învăţământul superior, anul pregătitor, socotit ca etapă de trecere în învăţământul pregăti tor de cadre specializate într-un domeniu sau altul de activitate.

Şcoala va funcţiona în anul şcolar 1965-1966 cu 890 de elevi. Cuprindea 28 de clase în cele două localuri - cel din strada Popa Şapcă şi cel din strada Unirii.

Localul din strada Popa Şapcă cuprindea - 8 clase, 4 încăperi mai mici unde se aflau: biblioteca, cabinetul medical şi camere pentru depozitarea materialului didactic. Localul din strada Unirii cuprindea - 7 clase, secretariatul, cabinetul direcţiunii, cancelaria, camera pionierilor şi sediul sindicatului învăţământ.

Încadrarea şcolii în acest an şcolar era: 16 învăţători şi 22 de profesori. Şcoala era condusă de directorii Cornel Cârstoiu şi Vasile Petcu, aceştia conducând şcoala în această formaţie până la 1 septembrie 1970.

Din 1970 şi până în prezent au fost următorii directori: Lăzăroiu Gheorghe, Bucă Cornelia, Şarapatin Elena, Ponta Florinela, Dumitrescu Florin, Preduţ Petre, Mezei Ioan, Pera Ion, Ionescu Romeo, Stana Constantin, Dulubei Violeta.

Baza materială a Şcolii Generale"Constantin Săvoiu" este concretizata in:

A. Imobile şcolare cu spaţii de învăţământ aflate în bune condiţii de funcţionare, ca urmare a eficientei colaborări cu Consiliul Local, cu părinţii şi atragerii unor importante fonduri extrabugetare.

În cel mai nou corp de clădire - din 2006 - se află laboratoarele de fizică, chimie, biologie dotate cu mobilier nou, calculator propriu şi aparatură nouă. Există doua cabinete de informatică ce sunt conectate în reţeaua AEL, internet, o bibliotecă ce are 20000 de volume, o sală de sport, centrală proprie, birouri directori, secretariat, cancelarie, toate cu dotări moderne: calculatoare, imprimante, fax, xerox, panouri informative.

În şcoală sunt:

A.

• 29 de săli de clasă, dotate cu mobilier modern - obţinut prin finanţare extrabugetară

• 5 laboratoare (2 informatică, 1 fizică, 1 chimie, 1 biologie).

Biblioteca este în stare bună cu 20000 de volume şi cu 2300 de cititori.

B. O bază sportivă amenajată în curtea şcolii.

C. Grupuri sanitare moderne, unele cu finanţare de la consiliul local, iar altele de la bugetul de stat.

D. Logistica necesară (mobilier modern, calculatoare noi dar si unele uzate fizic şi moral, reţea de internet extinsă).

Ø DATA EXACTĂ LA CARE A LUAT FIINŢĂ

15 septembrie 1855, ca o şcoală de fete, sub numele de Institutul Săvoiu